Precizare: Mă exprim aici în calitate de locuitor al Mangaliei.
Pentru ca România să primească 2,7 miliarde de euro din fonduri europene (PNRR), Guvernul a sacrificat Șantierul Naval Mangalia. A făcut acest lucru printr-o lege a guvernanței corporative care a încălcat contractul inițial dintre stat și firma olandeză Damen.
Decidenții au știut foarte bine ce fac. Ca să nu piardă banii de la Bruxelles, au condamnat implicit și municipiul Mangalia. Din cauza blocajului din șantier, orașul nostru și-a pierdut tinerii și forța de muncă. Nu este o luptă între partide politice, ci este drama unui oraș sacrificat pentru un așa-zis „bine național”.
Pentru acest sacrificiu uriaș, Mangalia ar fi trebuit ajutată masiv de la București. Nici nu era greu. Suntem singurul oraș din Europa care administrează 6 stațiuni turistice. Statul trebuia să investească în conferințe, evenimente internaționale și în prelungirea sezonului turistic cu câte o lună, primăvara și toamna. În loc să ajute turismul, statul a făcut exact invers: a tăiat din valoarea voucherelor de vacanță.
Cu ce este vinovat ministrul Miruță și guvernul său? Pentru că ne-au mințit în față. În martie 2026, au dat o hotărâre de guvern (HG nr. 185/2026) prin care au declarat SC Damen Shipyards Mangalia SA drept „obiectiv strategic de interes național”. Ni s-a promis atunci că legea va proteja șantierul, că acesta nu va fi vândut la fier vechi și că își va păstra activitatea. Minciuna a durat mai puțin de o lună: în aprilie 2026, judecătorul a pronunțat oficial falimentul companiei.
Apoi au venit cu o altă minciună gogonată. Au spus că au dat OUG nr. 38/2026 ca să salveze acest obiectiv strategic. În realitate, acea ordonanță permite statului să preia activele companiilor strategice aflate în faliment doar dacă acestea produc sau comercializează armament și materiale de război. Or, situația reală ne arată că am fost păcăliți:
1. Nu era șantier militar: Damen Mangalia nu a fost niciodată pe lista industriei de apărare. Firma figura pe lista Ministerului Economiei și Turismului. Deci, nu avea nicio legătură cu producția de armament.
2. O ordonanță inutilă: Statul nu avea cum să aplice acea OUG pentru a salva șantierul, exact din motivul de mai sus. Totul a fost doar praf în ochi.
3. Dispariția obiectivului strategic: Odată cu declararea falimentului firmei Damen Mangalia, statutul de „obiectiv strategic” a dispărut definitiv.
4. Realitatea de azi: Astăzi, terenurile, halele, docurile și utilajele noastre au ajuns în posesia unei firme imobiliare numită Rheinmetall Real Estate România SRL.
5. Mangalia a ajuns o nouă Vale a Jiului: Orașul nostru continuă să sufere din cauza acestei decizii politice cinice. Solicit public Guvernului României să aprobe o strategie urgentă de salvare economică a municipiului Mangalia.
Cum s-a ajuns aici? Istoria pe înțelesul tuturor:
În anul 2018, când olandezii de la Damen au vrut să preia șantierul de la coreenii de la Daewoo, s-au înțeles cu statul român așa: Damen a cedat gratuit 2% din acțiuni către stat. Astfel, statul român a devenit acționar majoritar cu 51%, iar Damen a rămas cu 49%. În schimbul acestui gest, statul i-a promis firmei Damen prin contract că va deține controlul managerial și operațional deplin.
Dar exista o problemă legală: legea guvernanței corporative (OUG nr. 109/2011) spune că dacă statul are peste 50% dintr-o companie, managementul trebuie numit obligatoriu de stat, prin concurs public, nu lăsat pe mâna unui privat minoritar.
Văzând acest blocaj juridic, eu personal am trimis președintelui Comisiei pentru Industrie din Parlament o propunere simplă. Am arătat că mărul discordiei erau exact acele 2% primite de stat, care blocau managementul celor de la Damen. Am propus să aplicăm modelul de succes de la șantierul STX Saint-Nazaire din Franța: statul român să cedeze cele 2% către Primăria Municipiului Mangalia.
Dacă s-ar fi făcut așa, ecuația era simplă și perfect legală în fața Uniunii Europene: Damen avea 49%, Statul Român 49%, iar Municipiul Mangalia 2%. Atâta timp cât Damen își respecta promisiunile economice și plătea salariile, cele 2% ale primăriei votau cu managementul Damen. Dacă Damen încerca să saboteze șantierul, primăria vota alături de stat și schimba conducerea. Dacă se aplica această strategie, blocajul din 2023 nu ar mai fi avut loc niciodată, pentru că statul nu mai era acționar majoritar de unul singur.
Președintele Comisiei de Industrii și Servicii, dl. Iancu Iulian, mi-a comunicat că să adopte Consiliul Local Mangalia o HCL pentru o cerere în acest sens. La ședința Consiliului Local Mangalia, ceilalți consilieri au început să râdă, spunând că vreau să construiască primăria nave.
Politicienii locali au refuzat soluția mea. Iar decidenții pe țară de atunci au adoptat legea strâmb, prin OUG nr. 73/2018, creând o excepție „cu dedicație” care să-i permită lui Damen să conducă. Însă Uniunea Europeană a atras atenția că această excepție încalcă regulile de transparență și lasă loc la corupție.
În vara anului 2023, strânși cu ușa de jaloanele PNRR și de aderarea la OCDE, parlamentarii au fost obligați să anuleze excepția din 2018 (prin Legea nr. 187/2023). Din acel moment, Damen a pierdut dreptul legal de a mai conduce șantierul. Olandezii au dat imediat statul în judecată pentru încălcarea contractului și vor câștiga despăgubiri uriașe pe spatele nostru. Deja Damen își recuperează în jur de 90-100 de milioane de euro din vânzarea activelor, fiind creditor principal.
Marele pierzător al acestei scheme rămâne municipiul Mangalia. Din 12.300 de angajați în sectorul privat, orașul a mai rămas acum cu doar 4.900. Populația orașului a scăzut de la 44.000 la 32.000 de locuitori de când au plecat coreenii. Nici Damen nu a mers grozav în ultimii ani, ajungând la doar 1.700 de salariați directi. Astăzi se lucrează aproape exclusiv cu subcontractori. Totuși, Mangalia mai are navaliști rămași (în jur de 1.400 în acte), majoritatea sunt angajați la firme subcontractoare din Mangalia, care îi trimit să muncească la șantierele din Brăila, Tulcea, Galați sau în străinătate.
Deciziile luate de ministrul Miruță și de restul guvernanților vor genera probleme uriașe și în viitor. Ni s-a spus despre implicarea gigantului MSC (o companie uriașă care controlează 20% din transportul maritim global și care ar fi fost o garanție financiară solidă). Până în prezent, știm că noul cumpărător este o firmă imobiliară: Rheinmetall Real Estate România SRL.
Nu știu ce ne rezervă viitorul. Sper doar că va fi mai bine, pentru că mai rău decât ce a trăit Mangalia în ultimii 4 ani nu se poate. Administrația locală, în frunte cu un primar ticălos care a distrus economia orașului timp de 13 ani, a culminat prin falimentarea definitivă a Șantierului Naval.