Dacă Mangalia avea un primar bun, acesta ar fi fost un moment prielnic pentru dezvoltare economică. Momentele de criză pot fi o ocazie pentru restartarea politicilor economice.
Administrația publică a Mangaliei nu a avut vreo viziune în ultimii 20 de ani (de când suntem în UE) și nu are nici astăzi. Toți cei care au candidat au inclus în expunerile lor doar teme legate de întreținere și curățenie, de parcă ar fi administratori de bloc: strâng bani de la locatari pentru a angaja personal de curățenie, echipe de muncitori care să repare acoperișul sau pentru a gestiona plățile la utilități. Dar o primărie înseamnă mult mai mult de atât.
Un oraș care se dezvoltă economic este precum un restaurant care are clienți: toți angajații contribuie la aspectul localului și la o atmosferă umană, plăcută. Un restaurant gol, fără clienți, cu angajați care nu câștigă bani, ajunge într-o stare deplorabilă.
Atunci când agenții economici câștigă bine, ei contribuie la societate prin caritate, susțin cultura, sponsorizează sportul etc.
În acest moment, Mangalia are doar doi furnizori de ajutor social: statul și primăria. Statul parcă a uitat unde se află municipiul Mangalia, deoarece primarul Radu Cristian a desființat Serviciul Public de Asistență Socială – instituția care gestiona dosarele celor îndreptățiți să primească sprijin. După desființare, cetățenii au fost obligați să meargă cu actele la Constanța, făcând zeci de drumuri. Din acest motiv, mulți cetățeni care au nevoie de ajutor nu îl pot primi decât de la primărie. Aceasta a fost o strategie ticăloasă a primarului Radu Cristian: de a-i face pe mulți locuitori dependenți de primărie pentru a-i atrage la vot. Nu toți primesc ajutorul, dar toți cei aflați în nevoie îl votau pe Radu Cristian în speranța că îl vor obține. Primăria cheltuie anual aproximativ 25 de milioane de lei pentru activități și cheltuieli de asistență socială.
Criza este un moment de lansare a turismului în stațiunile Mangaliei. În timpul pandemiei, deoarece călătoriile în străinătate au fost restricționate sau condiționate, industriei de turism din stațiunile noastre i-a mers bine. Pretențiile turiștilor nu au fost mari; simplul fapt că puteai circula fără mască era o libertate în sine.
Criza este momentul în care mai mulți români își vor petrece concediile în țară. Este crucial cum se vor comporta hotelierii în sezonul următor. Stațiunile Mangaliei ar putea deveni cele mai importante destinații de pe litoral, însă pentru asta este nevoie de o viziune și de concepte clare, unde Primăria Mangalia are un rol principal. De aceea era vital ca Organizația de Management a Destinației (OMD) Mangalia să fie activă. Din nefericire, OMD Mangalia este ținută captivă de Filip Dumitru, iar consilierii locali actuali sunt incapabili să înțeleagă importanța acesteia pentru a o face funcțională.
Mangalia poate deține o pondere importantă din încasările pentru bunuri și servicii destinate turiștilor (cca 270 milioane euro, dacă revenim la 1 milion de sosiri pe an), dar și din furnizarea de resurse necesare hotelierilor (cca 120 milioane euro cheltuite). În prezent, legătura dintre antreprenorii locali și hotelieri este ruptă. La această situație a contribuit Radu Cristian prin politica sa de dezbinare. Regulamentul pentru Comerț a fost conceput sub influența unor hotelieri fără viziune, cu intenția clară de a distruge micile afaceri locale, rezultatul fiind sabotarea tuturor actorilor economici.
În calitate de membru în conducerea UNPR-RSE (Uniunea Națională a Patronatului Român – Regiunea Sud-Est), am văzut cum s-au dezvoltat afaceri de milioane de euro. Am organizat cooperări cu organizații patronale din țări precum Ucraina, Taiwan, Coreea de Sud, Turcia, Uzbekistan sau Kazahstan. Afacerile s-au mișcat, proiectele s-au realizat, iar antreprenorii au făcut profit. Este inadmisibil că nu a existat cineva în orașul nostru, să fie în stare să creeze cooperarea între industria hotelieră din stațiunile noastre și antreprenorii din Mangalia.
În timp ce distribuitorii din alte orașe făceau afaceri în stațiunile noastre, firmele din Mangalia erau îngropate în taxe:
• 88.000 lei taxă de autorizare plus alte mii de lei pentru promovare.
• Acești bani reprezintă salariile a 6 angajați pe un întreg sezon!
A fost o discriminare clară, care a scos banii din oraș, în loc să îi ruleze în economia locală.
Puterea cooperării: Exemplul „pătrunjelului”
Horeca din Mangalia are nevoie zilnic, în timpul sezonului estival, de cantități uriașe de produse proaspete. De exemplu, s-ar putea consuma circa 900.000 de legături de pătrunjel pe lună. Trei antreprenori locali cu sere moderne ar putea asigura acest necesar, generând încasări de 60.000 euro lunar, pentru fiecare.
Același lucru este valabil pentru servicii: mentenanță aer condiționat, instalații, reparații. În loc să căutăm firme în alte județe, ar trebui să avem un Hub de Antreprenoriat local, mare parte din locuitorii Mangaliei sa obțină un trai decent: din orice tip de producție, de la suveniruri pentru turiști, pâna la industrie ușoară (fabrică de costume de baie și tricouri, fabrică de gheață, fabrică de răcoritoare și sucuri naturale etc.).
Soluția: Agenția Locală pentru Dezvoltare Mangalia
Propun înființarea Agenției Locale pentru Dezvoltare Mangalia. Dacă primăria va refuza să sprijine această inițiativă, o vom face privat. Scopul nostru este simplu: să unim hotelierii cu producătorii și prestatorii de servicii locali, astfel încât banii turiștilor să rămână în buzunarele oamenilor din Mangalia.
Mangalia merită mai mult decât întreținere. Merită dezvoltare!