Ca să știi ce este de făcut, trebuie să ai experiența gestiunii a milioane de euro, să ai capacitatea cognitivă necesară pentru a înțelege administrația publică, să fii capabil de artificiu de gândire. Dar cea mai importantă este experiența.
Notă: Ce scriu în articolele mele nu este în stare niciun politician din Mangalia să gândească.
Să luăm, de exemplu, societățile controlate de Mohammad Murad, cele aflate în lista marilor datornici către Mangalia
Cele 5 firme eșantion (Jupiter SA, Phoenicia Express, Onix Residence, Zodiac 2000 și Perla Majestic) cumulează o datorie de 3,89 milioane lei către Primăria Mangalia.
Aceste sume reprezintă strict impozite pe clădiri și terenuri, singurele taxe care nu pot fi „mutate” din oraș.
Deși firmele sunt profitabile (peste 13 milioane lei profit net cumulat), ele aleg să nu plătească aceste taxe la timp, acumulând penalități și folosind practic bugetul local ca pe un creditor fără dobândă sau cu dobândă mică.
Adevărata pierdere pentru Mangalia nu este doar datoria de 3,9 milioane, ci sumele care nici măcar nu ajung să fie calculate în oraș:
- Impozitul pe venit (Salarii): Din cei 77 de angajați declarați de aceste firme, 65 figurează în alte localități (București, Constanța). Mangalia asigură infrastructura pentru hoteluri, dar cotele din impozitul pe salariile angajaților ajung în buzunarul altor primării.
- Cazul Spring Prod Com SRL (nu figurează cu datorii către Primăria Mangalia): Deși operează magazinele Spring Time (inclusiv în Neptun/Mangalia), firma are toți cei 80 de angajați pe București. Rezultatul pentru Mangalia: 0 lei încasări din taxarea muncii, deși activitatea se desfășoară fizic în stațiune.
- Cotele din TVA și Impozit pe Profit: Fiind declarate la sediile centrale din afara orașului, aceste sume (care se ridică la milioane de euro anual) sunt contabilizate în dreptul altor UAT-uri, lăsând Mangalia cu o „sărăcie” artificială în statistici.
Analiza a scos la iveală o strategie juridică inteligentă:
Proprietarul activelor (Hotel/Clădire) are profituri mari din chirii, dar puțini angajați (sau deloc, cum e cazul Onix Residence). Acesta datorează impozitul pe clădire, pe care îl amână constant.
Operatorul (Chiriașul) este o firmă care preia operarea hotelului și angajații. Aceasta este adesea schimbată anual sau intră în faliment/insolvență după sezon, lăsând în urmă alte datorii și făcând imposibilă recuperarea taxelor de către primărie.
Efectul: Proprietarul rămâne cu activul curat și profitul din chirie, în timp ce responsabilitatea fiscală se pierde în firme-fantomă.
Propuneri de redresare (Soluții administrative)
● Primăria poate refuza eliberarea vizei anuale de funcționare (autorizația comercială) dacă firma proprietară sau firma operatoare înregistrează debite la bugetul local.
● Introducerea unei „scrisori de garanție bancară” sau a unui depozit colateral pentru firmele nou-înființate (sau cele fără istoric) care solicită autorizație în stațiuni. Această garanție ar asigura plata taxelor de salubritate și a impozitelor la final de sezon.
● Conform legii, orice locație cu mai mult de 5 angajați trebuie declarată ca punct de lucru (sediu secundar). Primăria, prin Poliția Locală și Serviciul de Control Fiscal, poate amenda și suspenda activitatea firmelor care operează hoteluri fără a avea punct de lucru declarat în UAT Mangalia.
Protocol cu ITM și ANAF: O colaborare strânsă pentru a verifica dacă personalul care servește în Neptun/Olimp are contractele de muncă înregistrate pe un punct de lucru local, forțând astfel întoarcerea cotelor din impozitul pe venit în oraș.
Acest model nu este izolat. Există zeci de alte societăți comerciale care procedează identic:
- Dețin hoteluri și restaurante de succes în Mangalia.
- Mențin sediul social și punctele de lucru în alte localități.
- Contabilizează angajații și încasările în afara Mangaliei. Orașul funcționează ca o „colonie fiscală”, unde profiturile sunt exportate, iar cheltuielile de întreținere a stațiunilor rămân pe umerii contribuabililor locali.
Dacă aceste măsuri nu sunt aplicate, orașul va continua să suporte costurile turismului (mizerie, uzură, aglomerație), în timp ce profiturile și taxele aferente vor continua să modernizeze Bucureștiul sau alte orașe mari.
Ce putem recupera?
Calculul este următorul:
Număr înnoptări în UAT Mangalia în 2024: 1.500.000
Cheltuială medie/zi (cu tot cu cazare și masă): 135 EUR
Total încasări (estimat): 1.500.000 x 135 EUR = 202.500.000 EUR
Dacă transformăm această sumă în moneda națională (la un curs mediu de 5 lei/euro):
202.500.000 EUR × 5 = 1.012.500.000 RON (peste 1 miliard de lei)
Acest calcul de 1,01 miliarde de lei cheltuiți de turiști în Mangalia scoate în evidență dimensiunea uriașă a „scurgerilor” financiare pe care le-am analizat:
○ TVA-ul „deturnat”: La o cifră de afaceri de 1 miliard de lei, TVA-ul generat (mix de 9% la cazare/restaurante și 19% restul) este de aproximativ 120-150 milioane de lei. Deoarece firmele au sediile în București, cotele defalcate din acești bani se duc către bugetul capitalei, nu către Mangalia.
○ Profitul vs. Datorii: Am văzut că Momammad Murad, care este unul dintre cei mai mari datornici din oraș, se blochează la plata unei datorii de doar 3,9 milioane de lei către primărie.
○ Forța de muncă: Pentru a deservi 1,6 milioane de înnoptări, este nevoie de mii de angajați. Dacă aceștia sunt contorizați pe sedii din afara orașului, Mangalia încasează impozitul pe venit de la o fracție mică din toți angajații care activează pe teritoriul său.
În timp ce turiștii lasă în stațiunile Mangaliei peste 200 de milioane de euro într-un singur sezon, orașul se luptă să colecteze sume modice de la marii proprietari de active. Diferența dintre miliardul de lei cheltuit de turiști și bugetul real de investiții al primăriei este „taxa de parazitism” pe care orașul o plătește din cauza modelului de business cu sedii externe și puncte de lucru nedeclarate.
Cât încasează firmele din Mangalia din miliardul cheltuit de turiști?
● CAEN 5510 (Hoteluri): 280,8 milioane lei
● CAEN 5610 (Restaurante): 119,0 milioane lei
□ Subtotal Turism Direct: 399,8 milioane lei
● CAEN 4711 (Comerț alimentar/supermarketuri): 105,7 milioane lei
● CAEN 4719 (Comerț nealimentar): 20,8 milioane lei
□ Subtotal Comerț de Proximitate: 126,5 milioane lei
TOTAL Afaceri cu legătură directă/majoră în turism:
399,8 + 126,5 = 526,3 milioane lei
TOTAL cifre de afaceri „deturnate” din Mangalia:
1012,5 milioane – 526,3 milioane lei = 486,2 milioane lei.
S-ar dubla cifra de afaceri din turism. Ar crește economia Mangaliei (fără șantier) de la 1,6 Miliarde lei la 2,1 miliarde lei.
Ar crește profitul din turism de la 97 milioane lei la cca 188 milioane lei. Asta inseamnă impozite pe profit marite de la 15 milioane lei la 29 milioane lei.
Numărul de angajați se dublează, cresc cotele defalcate din impozitul pe venit.
Cresc și cotele defalcate de TVA.
Bugetul local ar ajunge cu încasări proprii de la cca 100 milioane lei, la cca 180 milioane lei.
Are un impact similar, dar mai mare, asupra bugetului, cum a avut și acea propunere de a introduce taxa de stațiune de 5 lei/ turist/ zi. Cu Taxa de Stațiune a crescut bugetul local la venituri locale cu 10%. Fără să pună vreo presiune pe locuitorii Mangaliei.
(Momentan) Nu trebuie puse taxe în plus societăților comerciale care au activitate în Mangalia; trebuie doar ca acestea să plătească conform legii. Există societăți comerciale cum sunt Kaufland, Lidl, Profi, Penny, Carrefour, Mega Image etc. care au puncte de lucru declarate în Mangalia, dar preferă să figureze la București toți angajații.
KAUFLAND ROMANIA SCS are sediul în București, Sectorul 2, Str. Barbu Vacarescu 120-144 Cod 020284. Are declarați 14.592 de angajati pe acel sediu. Angajații din Mangalia figurează la București, plătește impozite pe venit (10% din salariu) la București, cotele defalcate din aceste impozite pe venit se duc în bugetul Primăriei Sectorului 2 București